Ștefan Popescu

Ștefan Popescu    (n. 1872 – d. 1948)

A fost un pictor, desenator, gravor, membru de onoare al Academiei Române din anul 1936. A studiat la Academia de Arte din Munchen și Academia de Arte din Paris. Este unul dintre gravorii de referință din arta românească, operele sale reprezentând un punct de reper în dezvoltarea graficii de șevalet cât și a gravurii din România.^[2] În Franța este cunoscut și cu numele de Stefan Popesco din perioada în care a fost student la Academia de Arte din Paris.

Formația sa academizantă, este adesea corectată de sugestiile pe care i le aduc călatoriile, contactul, fie cu creații antinaturaliste, fie cu natura însăși, al cărei farmec se realizează în momentul când depășește ambiția descrierii servile. Amestecul de tonuri calde și reci asigură interesul pentru unele pânze, Atelier de tâmplarie, La negustorii de curmale, Ocna la Tg. Ocna  etc., în vreme ce unele naturi statice sau compoziții (uleiurile Prânzul secerătorilor și La seceriș, proiectul de frescă Cele 2 fete de împărat etc. ) se mențin în cadre convenționale.

Printre cele mai izbutite tablouri ale sale se remarcă peisajele Stradă în Maroc, Istanbul, Turcoaice la fântâna de la Balcic, Peisaj cu salcii etc. Pictor de peisaje, flori și naturi statice excelente în desen și cu agreabile armonii delicate în nuanțe cromatice. Maniera picturii sale este aceea a impresionismului german, prin caracterul veridic, calmul atmosferei seriozitatea meșteșugului artistic. Ca grafician, a realizat un mare număr de lucrări (schițe, peisaje) în diferite tehnici, remarcându-se prin sensibilitatea percepției și riguarea redării.

Lucrări de Ștefan Popescu se află în Colecția Casei Regale a României și în cadrul Muzeului Peleș datorită faptului ca a fost unul dintre cei mai îndrăgiți pictori români de către Regina Maria a României și Casa Regală a României. Având o profundă sensibilitate religiosă Ștefan Popescu a realizat cu mare migală artistică un număr însemnat de lucrări cu temă religioasă (gravuri, desene, studii ) având în centrul lor mănăstirile: Golia (Iași), Cozia, Hurezu, Polovragi, Biserica Curții Domnești din Târgoviște, precum și studii de broderie religioasă ortodoxă românească.

Ștefan Popescu spunea:

Artistul prin opera sa nu urmărește decât să realizeze, să-și exprime sentimentele,

impresiile, credințele sale. Arta nu este în motiv, ci în atitudinea artistului față de motiv.

Sursa: www.wikipedia.ro