Asociatia Artisti Dobrogeni

LEGENDA COMPLEXULUI RUPESTRU DE LA ALUNIȘ


 

           

            

           

LEGENDA COMPLEXULUI RUPESTRU DE LA ALUNIȘ

În satul Aluniș, comuna Colți, din județul Buzău, la baza unui masiv stâncos, denumit Culmea Martirei, se află săpate în stâncă o biserică și trei chilii ce au o vechime de peste 700 de ani.

Complexul rupestru este așezat întru-un cadru natural deosebit și este format din trei mici chilii și o micuță biserică a cărei naos și altar sunt săpate în stâncă, iar pridvorul și clopotnița sunt înglobate într-o structură de lemn. Conform specificațiilor scrise pe tăbliile din interior, Curtea largă din jurul bisericii, cu arbori falnici, este acum și locul unui mic cimitir, ce dă întregului loc un aer și mai misterios.

Conform unei legende locale, drept făuritori sunt menționați doi păstori, cărora tradiția le atribuie numele Simion și Vlad. Tradiția orală privind nașterea, cu începuturile complexului rupestru, plasează acest eveniment în anul 1274, numele celor doi ciobani făuritori fiind dăltuite în inscripția din altar. Atestările documentare datează dintr-o perioadă mai târzie, din secolul al XVI-lea.

Se zice că totul ar fi apărut într-o mare taină, ca dovadă a revelației survenită în timpul somnului. Într-una din zile, unul dintre cei doi ciobani, în vreme ce se odihnea la tulpina unui copac, lăsându-se așa, legănat de adierea vântului, de parfumul florilor și cântul privighetorilor, adormi și, cufundându-se într-un somn adânc, în vis i se arătă un înger. Cu o voce răsunătoare îi porunci să sape în coasta muntelui din preajmă și să nu înceteze lucrul până nu va descoperi o icoană a Maicii Domnului. Cu profundă credință în Dumnezeu, antrenându-l și pe celălalt confrate al său, dar și cu ajutorul localnicilor, acesta purcede la săparea stâncii respective. Tare s-au mai minunat, când în mijlocul ei au găsit preasfânta icoană, altarul reprezentând locul marii descoperiri. Mult norod s-ar fi perindat pe-acolo, să vadă minunea. Era semn de la Dumnezeu că pe locul acela trebuia să se ridice lăcaș de cult, așa ar fi trecut cu toții la lărgirea spațiului respectiv și transformarea lui în biserică de cult creștin.

Biserica este prevăzută și cu un pridvor din lemn, adăugat în sec. al XIX-lea, refăcut între timp, în trecut și cu rol de clopotniță. Ea a funcționat pe lângă schitul de monahi înființat de cei ce doreau pacea pe care doar natura și legătura cu Dumnezeu ți-o poate oferi, fiind vădită pătrunderea și răspândirea creștinismului sub semnul sihăstriei, al nevoinței în singurătate. Bisericuța, cu hramul Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul, din anul 1864, primește statut de biserică enorială, fiind calificată una dintre cele mai vechi biserici de acest gen, în care încă se oficiază slujbe și se săvârșesc principalele taine ale vieții, taina botezului, taina cununiei, la fel și slujba de înmormântare.

Prima chilie ce poate fi observată se află în stânga bisericii și este o micuță încăpere săpată la baza peretelui stâncos. Aspectul său este mai mult ai unei nișe, ce ne poate duce cu gândul că ar fi servit ca spațiu de depozitare sau că ar fi fost o locuință rupestră neterminată.

În dreapta bisericii stâncă îmbrăcată în mantie de mușchi verde, adăpostește două chilii aflate pe două nivele diferite, asemeni unei locuințe etajate. Prima chilie se află la nivelul solului și are două mici încăperi, luminate prin două mici ferestre. Prima încăpere servea probabil ca bucătărie având un orificiu ce ne duce cu gândul la un horn, iar cea de-a doua încăpere era destinată odihnei având sculptată din piatră un soi de laviță.

Urcând pe o alee de pe stâncă abruptă, acoperită de rădăcini impresionante, găsim și cea de-a doua chilie săpată în acest versant, ce se prezintă sub forma unei singure încăperi, cu ușă și o mică fereastră. La exterior se pot observa trepte tăiate în stâncă și urme de locașuri de fixare a unor grinzi de lemn, ce probabil susțineau un mic acoperiș. Interiorul ambelor chilii poartă urme de scriere chirilică pe alocuri.

Atmosfera întregului ansamblu este liniștită și are acel strop de mister, ce te îndeamnă să te întrebi oare cum se desfășura viața aici cu secole în urmă și de ce au ales călugării să se stabilească în aceste locuri?

Documentar realizat de Mirela Iuliana Turtoi.

Asociatia Artisti Dobrogeni
CAZINOUL DIN CONSTANȚA, DE LA ISTORIE ȘI LEGENDĂ LA SOLUȚIILE ACTUALE
Asociatia Artisti Dobrogeni
LEGENDELE DE PE PLAIURILE BALAURILOR – VULCANII NOROIOSI
Asociatia Artisti Dobrogeni
MUZEUL CARSIUM SI CASTRUL ROMAN